Textul de mai jos conține propriile mele experiențe, și idei, păreri și concluzii care s-au născut în urma acestor experiențe. Le mulțumesc tuturor clienților mei pentru că mă îmbogățesc ședință după ședință, terapie după terapie, cu noi și noi experiențe în ceea ce privește gîndirea și așteptarea clientului de la terapeutul lui. Cu ocazia folosirii acestui termen, ”client”, fac o primă clarificare: pentru psihoterapeut, omul care apelează la el este client și nu pacient. Asta nu doar pentru că psihologul este plătit să se întîlnească cu omul acela și să-i presteze un serviciu, chiar dacă asta cîteodată înseamnă să fie confidentul, duhovnicul, avocatul, sfătuitorul omului din fața lui, un fel de mamă, tată, soră sau frate. Să fii psihoterapeut este o meserie și ești plătit pentru asta direct de client sau de cineva care vrea ca el să beneficieze de serviciile tale. În unele cazuri, cînd există o certitudine sau o banuială de afecțiune psihică iar subiectul se adreseaza unui psiholog clinician pentru o evaluare psihologică sau alte servicii din domeniul psihologiei clinice, acesta poate fi numit ”pacient”.